Multă vreme, proprietățile apelor au fost cunoscute prin experiență directă. Izvoarele minerale făceau parte din viața locului, iar tradiția locală și documente ulterioare amintesc utilizarea lor de către locuitori și de către cei care veneau la Mănăstirea Govora.
În secolul al XIX-lea, izvoarele sulfuroase și sărate erau suficient de cunoscute încât efectele lor asupra terenurilor cultivate să provoace chiar plângeri ale localnicilor. Ceea ce fusese o resursă folosită intuitiv avea să intre treptat în atenția medicinei și a statului.