După desființarea Societății „Govora–Călimănești” și naționalizarea patrimoniului balnear, administrarea a trecut către structurile statului și sindicatelor.
Din 1950, stațiunea a început să funcționeze permanent, iar din 1952 hotelurile și vilele au fost dotate treptat cu încălzire centrală. Începând cu 1957 au fost dezvoltate tratamentele cu nămol sapropelic fosil de la Ocnele Mari, în cadrul Secției Clinice Govora a Institutului de Balneologie din București.
