Pavilionul de băi este amplasat pe o terasă largă, mărginită la sud de pârâul Hinţa şi la nord de restul parcului şi aleea ce urcă spre fosta Policlinică (”Hotelul Statului nr. 1”) și spre Hotelul ”Palace”. A fost construit în perioada 1911-1914 după planurile arhitectului Ernest Doneaud, sub conducerea inginerilor Puklicky şi Brătescu fiind dat în folosinţă în anul 1915. Finalizarea clădirii s-a desfăşurat etapizat din cauza războiului şi a distrugerilor din timpul ocupaţiei germane. Pavilionul are forma literei E. Faţada principală are un turn central şi două secundare care îl flanchează şi care scot edificiul din plan cca. 10 m, încadrând acoperişul scărilor. Turnul central depăşeşte cu mult şarpanta, având, sub acoperişul său tronconic, un brâu, o friză din cărămidă roşie zidită drept şi pe înălţime, urmată de o cornişă prelungită cu o grindă ce acoperă golurile ferestrelor. Peste acoperişul abrupt, întrerupt de lucarne, se înalţă un al doilea turn, de dimensiuni mai reduse cu oculus-uri, în loc de ferestre, şi cu un element de vârf, specific stilului rococo. Încărcătura decoraţiei arhitecturale împrumută ansamblului, în partea lui centrală, ceva din înfăţişarea unui templu budist. Particularitățile arhitecturale, între care frapantă este încărcătura decorativă, negeneralizată, însă, indică apartenenţa edificiului la stilul rococo, ce reprezintă ultima fază de evoluţie a arhitecturii baroce.
Iniţial Stabilimentul de Băi avea 146 de cabine iar în 1914 sub conducerea doctorului H. Botescu a fost înfiinţat ”Institutul de Fizioterapie”. Aici pe lângă cunoscutele aparate de tratament cu electricitate statică au fost instalate aparate de electroterapie de construcţie germană şi chiar o instalaţie „Roentgen”.
În perioada 1919-1921 au fost instalate 19 cabine de băi de clasa I rămase neterminate din cauza războiului iar în perioada 1923-1924 s-a refăcut instalaţia ,,Roentgen”, au fost puse în funcţiune cabinele de aer comprimat şi au fost instalate aparate de diatermie la care s-au adăugat aparate cu raze ultraviolete în anul 1927. Cabinele de aer comprimat erau constituite din chesoane din fier asamblate prin nituire în care pacienţii respirau un aer la o presiune suprabarică fiind o noutate pe plan european. Aceste proceduri au constituit începutul tratamentului afecţiunilor căilor respiratorii superioare, tratament în care Băile Govora a căpătat o binemeritată reputaţie. În anii 1921-1923, în acest stabiliment, prin grija Ministerului de Război, s-a tratat şi Constantin Ţurcanu veteran al Războiului de Independenţă devenit celebru prin poezia ”Peneş Curcanul” scrisă de Vasile Alecsandri.
La nivelul cel mai de jos se făceau tratamentele cu nămol mineral şi sapropelic, hidroterapie şi băi hidroelectrice. Tot aici au fost amenajate ateliere de întreţinere şi reparaţii pentru aparatura electromedicală în care, în perioada 1960-1980 au lucrat specialişti şi tehnicieni care au constituit nucleul de bază al ”Atelierului Judeţean de Întreţinere şi Reparaţii Aparatură Medicală” din Rm. Vâlcea. În holul de la intrarea principală au fost amenajate cabinetele de consultaţii medicale ale medicilor şefi în care ş-au desfăşurat activitatea: dr. V. Teodoru-Govora, autorul primei monografii a staţiunii, prof. dr. D. Danielopol, dr. Haralambie Botescu, întemeietorul Institutelor de Fizioterapie de la Govora şi Călimăneşti, dr. Fl. Sărăţeanu, dr. Ştefan Cârciumărescu, dr. Virginia Dobjanski, dr. Emil Cociaşu, dr. Ion Cismărescu, dr. Virgil Geiculescu, dr. Leonida Ciunganu, dr. Emil Jianu, dr. Eduard Spulber.
Astăzi, clădirea aflată într-o avansată stare de degradare, este în proprietate privată și urmează să fie reabilitată. Intenția proprietarului este de a reda-o circuitului turistic prin amenajarea unui hotel de 5 stele, cu centru spa și wellness.
În această secțiune au fost folosite imagini din colecțiile personale: Maria Boskoff, Valentin Dolfi și Mihai Mecu
De ce merită văzut
Pavilionul de Băi merită descoperit chiar și în starea sa actuală, deoarece reprezintă unul dintre cele mai importante repere ale patrimoniului balnear al Băilor Govora. Construit între anii 1911–1914 după planurile arhitectului Ernest Doneaud și dat în folosință în 1915, edificiul impresionează prin arhitectura sa monumentală, prin turnurile fațadei, acoperișurile spectaculoase și bogăția elementelor decorative de inspirație rococo.
Dincolo de valoarea arhitecturală, clădirea are o importanță deosebită în istoria medicinei balneare românești. Aici a funcționat Institutul de Fizioterapie, au fost utilizate instalații de electroterapie, raze X, diatermie, ultraviolete, hidroterapie și cabine cu aer comprimat – proceduri care, la începutul secolului al XX-lea, plasau Băile Govora între stațiunile balneare preocupate de introducerea unor metode moderne de tratament. Tot aici și-au desfășurat activitatea numeroși medici care au contribuit la dezvoltarea balneologiei govorene.
Pavilionul păstrează, chiar și prin ruinele sale, memoria unei epoci în care Govora se afirma ca stațiune medicală modernă. Este un loc care vorbește despre începuturile tratamentului balnear, despre progresul medical și despre ambiția arhitecturală a stațiunii. Potrivit intenției actuale a proprietarului, clădirea urmează să fie reabilitată și reintegrată în circuitul turistic, prin amenajarea unui hotel de 5 stele cu centru spa și wellness.
Astăzi, obiectivul trebuie privit în primul rând ca monument istoric și reper de patrimoniu. Din motive de siguranță și având în vedere faptul că se află în proprietate privată, vizitarea se recomandă numai din zonele publice și fără acces în interiorul clădirii degradate.
O ruină astăzi, dar unul dintre locurile în care s-a scris istoria medicinei balneare din Băile Govora.