Muzeul viei și vinului Drăgășani

Istoria muzeului

Muzeul reprezintă o punte între trecut și prezent, reunind mărturii ale culturii, tradițiilor și ocupațiilor care au marcat de-a lungul timpului această zonă. După Primul Război Mondial, la școala de băieți din Drăgășani a funcționat un mic muzeu școlar. În anul 1952, preotul Dumitru Bălașa și Alexandru Lița au început organizarea unei colecții muzeistice, punând bazele unei activități de păstrare și valorificare a patrimoniului local.

În anul 1974 a fost amenajat actualul muzeu, cu un pronunțat specific viticol. Piesele colectate au fost organizate în trei secții: viticultură, artă și arheologie. Muzeul a fost deschis publicului la 30 aprilie 1983, în perioada în care istoricul Sergiu Purece conducea Muzeul Județean Vâlcea.

Clădirea muzeului

Clădirea care găzduiește muzeul a fost construită înainte de anul 1920 de Dumitru C. Popescu, un prosper comerciant al orașului, în stil neoromânesc, reprezentativ pentru arhitectura românească de la începutul secolului al XX-lea. De-a lungul timpului, imobilul a avut mai multe destinații: inițial spațiu comercial, apoi sediu al postului local de miliție, iar din anul 1974 a fost transformat în Muzeul Viei și Vinului.

Colecțiile și tradiția viticolă

Muzeul adăpostește o bogată colecție de instalații tradiționale folosite la prelucrarea strugurilor, alături de obiecte și documente care ilustrează practicarea viticulturii și continuitatea acestei îndeletniciri pe meleagurile Drăgășanilor.

În vitrine sunt prezentate și mărturii ale recunoașterii de care s-au bucurat vinurile de Drăgășani la concursuri și expoziții internaționale. Sunt menționate medalii obținute la Bordeaux, în 1898, și la Expoziția Mondială de la Paris, în 1900, unde vinurile din Drăgășani au primit Diploma de Onoare și medalia de aur.

Colecția evocă și soiurile tradiționale de viță-de-vie cultivate în zonă, precum Braghină, Gordan și Crâmpoșie. Sunt reprezentate, de asemenea, soiuri pentru vinuri albe, precum Sauvignon, Tămâioasă, Riesling, Pinot Gris, Fetească Albă și Fetească Regală, precum și soiuri pentru vinuri roșii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare și Novac.

Viticultura în zona Drăgășani

Tradiția viticolă a zonei este legată, potrivit materialului-sursă, de existența unor plantații încă din vremea geto-dacilor. Cele mai favorabile plaiuri viticole s-au dezvoltat mai ales pe malul drept al Oltului, în apropierea orașului Drăgășani, zonă cunoscută și pentru vestigiile sale din epoca romană.

Numeroase documente din vremea domnitorilor Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Vlad Călugărul și Radu cel Mare sunt invocate ca mărturii ale importanței culturii viței-de-vie și producerii vinului în istoria locului. Călători străini care au vizitat Principatele Române au lăsat, la rândul lor, aprecieri elogioase despre podgoriile și vinurile de aici.

Neugebauer, în lucrarea „Beschreibung der Moldau und Walachei”, publicată la Breslau în 1854, menționa Drăgășaniul alături de Cotnari și Odobești între localitățile cunoscute pentru producția vinicolă. Vinurile de Drăgășani s-au remarcat și la expoziții și concursuri organizate în țară și în străinătate, între care este amintită Expoziția Internațională din 1887.

În lucrarea „Ampélographie” (Paris, 1903), J. Roi Chevier consemna că vinul de Crâmpoșie din Drăgășani fusese încercat pentru șampanizare la Stuttgart de N. Benger, cu rezultate foarte bune.

Filoxera și renașterea podgoriei

La fel ca alte podgorii europene, Drăgășaniul a traversat și perioade dificile. Cea mai gravă criză a fost provocată de filoxeră, semnalată aici în anul 1890. Trecerea de la viticultura prefiloxerică la cea postfiloxerică a presupus eforturi considerabile, precum și schimbări importante în tehnologia de înființare și cultivare a viței-de-vie.

Podgoriile Drăgășani și Sâmburești

Podgoriile Drăgășani și Sâmburești sunt așezate pe cele două maluri ale Oltului: Drăgășani pe malul drept, iar Sâmburești pe malul stâng. Podgoria Drăgășani este una dintre cele mai cunoscute podgorii ale țării, unde vechimea culturii viței-de-vie „se-mpletește cu începuturile de istorie nescrisă a noroadelor”.

Podgoria Drăgășani se întinde pe aproape 60 km, de la Aricești până la Ionești, pe o suprafață de aproximativ 10.000 ha, amplasată pe terase și coline situate la altitudini cuprinse între aproximativ 200 și 460 m. Printre centrele viticole importante sunt menționate Mitrofani, Prundeni, Zăvideni, Orlești, Scundu, Ionești, Zlătărei, Ștefănești, Lungești, Sutești, Crețeni, Goșoieni, Amărăști, Fumureni, Ușurei și, bineînțeles, Drăgășani.

Sunt amintite și câteva areale delimitate natural, precum Dealul Oltului, Colina și Dobrușa, consacrate producerii vinurilor cu denumire de origine. Sortimentul vechi al podgoriei cuprindea soiurile Braghină, Crâmpoșie și Gordan, la care s-au adăugat, în timp, alte soiuri valoroase, între care Fetească Regală, Riesling Italian, Pinot Gris, Tămâioasă, Muscat Ottonel și Sauvignon.

Podgoria Sâmburești, cu o suprafață de aproximativ 2.000 ha potrivit materialului-sursă, este cunoscută mai ales pentru vinurile roșii de calitate. Sunt menționate soiurile Pinot Noir și Cabernet Sauvignon, precum și soiul autohton Negru Vârtos și tendința de extindere a culturii Merlotului.

Podgoria Drăgășani este asociată și cu produse tradiționale precum „Tulburelul de Drăgășani” și „Pelinul de mai”, care completează identitatea viticolă a zonei.

Vinurile de Drăgășani și prestigiul lor

Podgoria Drăgășani a fost numită și „podgoria voievodală a banilor Olteniei”. I. C. Teodorescu, într-un articol publicat în revista „România viticolă”, nr. 9 din septembrie 1943, lega începuturile viticulturii locale de primele plantații atribuite geto-dacilor. De-a lungul timpului, vinurile de Drăgășani și-au construit renumele prin soiurile locale, prin continuitatea tradiției și prin participarea la expoziții și concursuri de profil.

Case de vinuri din Drăgășani

Avincis

Crama Avincis a fost inaugurată în luna iunie 2011. Crama, proiectată de arhitectul Alexandru Beldiman, și conacul boieresc în stil neoromânesc, datând din 1904 și restaurat de același arhitect, sunt situate pe Dealul Dobrușa, pe malul stâng al Oltului, deasupra orașului Drăgășani.

Materialul-sursă menționează o podgorie de aproximativ 30 ha și cultivarea unor soiuri precum Sauvignon Blanc, Crâmpoșie, Muscat Ottonel, Fetească Regală, Tămâioasă Românească, Pinot Gris, Negru de Drăgășani, Cabernet Sauvignon, Merlot și Pinot Noir.

Casa de Vinuri Iordache

Casa de Vinuri Iordache continuă o tradiție a viticulturii drăgășenene de peste două secole. Materialul-sursă îl menționează pe Gheorghe Iordache ca reprezentant al familiei care a reînviat faima casei și a continuat producerea vinurilor în spiritul tradiției podgorenilor din Drăgășani.

Printre soiurile produse și îmbuteliate sunt enumerate: Crâmpoșie Selecționată, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Tămâioasă Românească, Merlot și Cabernet Sauvignon.

Domeniile Știrbey

Agricola Știrbey a luat naștere în urma restituirii moștenirii Domeniilor Știrbey către baroana Ileana Kripp. Împreună cu soțul său, aceasta a renovat viile și a redotat crama cu tehnologie modernă, urmărind obținerea unor vinuri de înaltă calitate. În anul 2003 a fost renovată crama, pentru a crea condițiile necesare unei vinificații moderne.