Începuturile și apariția Hotelului Palace
În zona parcului au fost construite, încă de la începuturile stațiunii, unele dintre cele mai importante clădiri ale Băilor Govora: „Stabilimentul Băilor” – cel vechi și cel nou –, cele trei hoteluri ale Statului, „Clădirea Administrației”, „Hotelul Palace” și „Cazinoul”. Tot aici au fost amplasate monumente dedicate personalităților care au contribuit la înființarea și dezvoltarea stațiunii balneare Govora: bustul lui I. C. Brătianu și busturile medicilor Nicolae Popescu-Zorileanu și Haralambie Botescu.
Dintre aceste clădiri, Hotelul Statului nr. 2 a avut cea mai scurtă existență. Ridicat în perioada 1882–1888, acesta a fost demolat în anul 1911, imediat după înființarea Societății Govora-Călimănești, pentru a face loc noului Hotel Palace. Puținele imagini de epocă păstrate arată o construcție cu arhitectură simplă, specifică zonei, cea mai mică dintre cele trei hoteluri ale Statului, cu aproximativ 20 de camere.
Hotelul Palace a fost construit între anii 1911 și 1914, după planurile arhitectului Ernest Doneaud, sub conducerea inginerilor Puklicky și Brătescu. Arhitectura sa îmbină armonios influențe rococo, baroce, clasice și renascentiste cu elemente decorative inspirate din stilul popular românesc. Întrepătrunderea acestor stiluri se înscrie în eclectismul specific academismului francez, prezent în arhitectura românească până la Primul Război Mondial.
Arhitectură și expresie stilistică
Edificiul are șapte niveluri. Primul, zidit din piatră cioplită și ușor ridicat deasupra solului, este așezat pe o placă de plumb amplasată peste o rețea de rulouri metalice, concepută pentru amortizarea mișcărilor seismice. Al doilea nivel este cel mai înalt și este separat de celelalte printr-un brâu decorativ, motiv care se repetă sub nivelul al șaselea și contribuie la împărțirea fațadei principale în trei registre distincte, prin ritmul ușilor și al ferestrelor.
La parter, ușile și ferestrele au partea superioară semicirculară și sunt încadrate de profiluri executate în tencuială. În zona turnului central și pe latura estică, ferestrele se transformă în uși desenate în linii curbe. Al doilea registru se remarcă prin succesiunea de lintouri, balcoane deschise cu balustrade din fier forjat, în formă de liră, și galerii suspendate sprijinite pe console – elemente caracteristice repertoriului rococo. Consolele capătă, pe măsura succesiunii nivelurilor, aspectul unor stâlpi integrați în masa zidăriei, mai ales în zona teraselor superioare.
Al doilea brâu-friză încadrează partea superioară a ferestrelor și ușilor de la nivelul al cincilea și devine punct de sprijin pentru consolele grupate câte două. Pe acestea se sprijină galeria nivelului al șaselea, mărginită de colonete din lemn sculptat, dispuse câte două pe fiecare stâlp de susținere. Pe orizontală, edificiul este organizat în cinci travei. Turnul central, flancat de două turnulețe, marchează intrarea principală și este continuat de câte un tronson pe fiecare parte, dezvoltate pe șapte niveluri; nivelurile al șaselea și al șaptelea sunt animate de loggie, lucarne și ferestre de dimensiuni reduse. Cele două tronsoane laterale, ușor decroșate față de planul fațadei, au câte cinci niveluri și se încheie cu terase mărginite de balustrade sprijinite pe colonete și stâlpi din cărămidă.
Influența renascentistă se observă în ampla terasă cu scări care înconjoară edificiul de la intrarea principală spre latura estică și o parte a laturii nordice, unde ferestrele devin uși largi și înalte. Peronul acoperit al fațadei nordice este tratat în același spirit, cu balustrade, coloane și stâlpi pe care se sprijină antablamente fragmentate la colțuri, console suprapuse și contrafișe în arc. Intrarea și ieșirea sunt delimitate de balustrade pline, arcuite. Influența barocă se face remarcată mai ales prin bogăția ornamentației interioare.
Confort, funcțiuni și viață culturală
Amplasamentul clădirii și dispunerea încăperilor au fost gândite astfel încât fiecare cameră să beneficieze de cel puțin două ore de lumină solară directă pe zi. Din această concepție s-a născut și expresia devenită celebră în epocă: „La Govora, soarele se închiriază cu ora”. Dotările hotelului răspundeau celor mai exigente cerințe ale timpului. Existau lifturi pentru persoane, precum și lifturi de serviciu pentru bucătărie, între demisol și etajul al IV-lea. Camerele de lux și cele de categoria I dispuneau de baie, apă caldă și rece, sistem de semnalizare pentru cameristă și aparate de radio.
La nivelul inferior se aflau bucătăria, magaziile pentru alimente, camera frigorifică, cazanele, instalațiile pentru încălzirea apei și o mică bază de tratament, alcătuită din 17 cabine de baie, finalizate în anul 1922. La parter funcționa un restaurant luxos, alături de câteva saloane destinate muzicii și lecturii. Hotelul Palace a fost primul hotel din România cu bază proprie de tratament.
La primul etaj, unde se aflau camerele de lux, au fost găzduite de-a lungul timpului numeroase personalități ale epocii: oameni de știință și de cultură, precum și interpreți de prestigiu ai scenei lirice românești și ai muzicii populare. Printre aceștia s-au numărat Mihail Sadoveanu, acad. Radu Voinea, acad. prof. Gr. Benetato, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Elena Zamora, Ion Dacian, Iolanda Mărculescu, Dan Iordăchescu, Ioana Radu, Maria Ciobanu, Tudor Gheorghe și Elisabeta Polihroniade.
În Hotel Palace a funcționat și prima bibliotecă din Băile Govora, activă până în anul 1947. Aceasta era o sucursală a „Ligii Culturale Române” și se afla sub patronajul Casei Regale.
Perioada postbelică și reabilitarea
După anul 1950, hotelul a fost preluat de Consiliul Central al Sindicatelor (C.C.S.) și a fost redenumit „Sanatoriul Dr. Pavlov”, denumire pe care a purtat-o până la retragerea trupelor sovietice din România. În perioada comunistă, hotelul a purtat și numele de „Pavilionul nr. 1”.
La 24 mai 2013 a avut loc inaugurarea Hotelului Palace după reabilitare. Lucrările au fost realizate prin proiectul „Palace Govora SPA – servicii cazare, promovare și dezvoltare turism balnear, agrement turistic”, finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2007–2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă a turismului regional și local, Domeniul de intervenție 5.2 – Crearea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale și creșterea calității serviciilor turistice.
O galerie foto de la inaugurarea hotelului, după reabilitare, poate fi consultată aici și aici.
De ce merită văzut
- Hotelul Palace este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale Băilor Govora și un reper esențial al arhitecturii balneare românești de la începutul secolului al XX-lea. Construit între anii 1911–1914 după planurile arhitectului Ernest Doneaud, edificiul impresionează prin eleganța sa monumentală și prin îmbinarea armonioasă a elementelor rococo, baroce, renascentiste și clasice, integrate în spiritul academismului francez.
- Merită admirate fațadele bogat articulate, turnul central, balcoanele și galeriile cu elemente din fier forjat, terasele și detaliile decorative care conferă clădirii o siluetă inconfundabilă. Amplasarea în Parcul Balnear, în mijlocul vegetației și al ansamblului istoric al stațiunii, îi sporește farmecul și valoarea peisagistică.
- Dincolo de arhitectură, Hotelul Palace este și un loc încărcat de memorie. De-a lungul timpului a găzduit personalități ale culturii, științei și vieții artistice românești și a fost martorul unor importante etape din evoluția Băilor Govora. Reabilitat și redeschis în anul 2013, hotelul continuă astăzi tradiția balneară a stațiunii, păstrând legătura dintre patrimoniu, eleganță și turism.
Un loc în care arhitectura Belle Époque, istoria stațiunii și peisajul Parcului Balnear pot fi descoperite împreună.