Mănăstirea Arnota

Ctitorie și așezare

Mănăstirea Arnota a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab în anii 1633–1634 și are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Ridicată pe temelia unei biserici mai vechi, mănăstirea este situată la aproximativ 37 km de Râmnicu Vâlcea, în apropierea Mănăstirii Bistrița.

Potrivit unei legende, Matei Basarab ar fi ales acest loc pentru ridicarea mănăstirii deoarece, înainte de a deveni domnitor, și-ar fi găsit aici scăparea, ascunzându-se în stufărișuri în timp ce era urmărit de turci.

Cercetările efectuate în anul 1974, sub egida Direcției Monumentelor Istorice, au evidențiat la temelia bisericii actuale urmele unor construcții bisericești mai vechi, încă nedatate.

Intervențiile din epoca brâncovenească

La începutul domniei sale, Constantin Brâncoveanu a inițiat lucrări de reparație și înfrumusețare a bisericii. În anii 1705–1706, acesta a adăugat pridvorul cu turlă, a refăcut catapeteasma – o veritabilă operă de artă sculpturală în stil brâncovenesc – și a renovat pictura, fără a o înlocui pe cea originală. Din anul 1913, catapeteasma se află la muzeul din București.

Ușa bisericii, sculptată în lemn de castan, poartă o inscripție în limba slavonă, care consemnează: „Aceste uși le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Ușile păstrează pictura originală, „dreasă” în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Tot în acea perioadă a fost zugrăvit și pridvorul adăugat de acesta, însă pictura sa nu s-a păstrat până în prezent.

Pictura inițială are o deosebită valoare artistică și documentară. Unul dintre cele mai importante elemente este portretul lui Matei Basarab, realizat în anul 1644 de zugravul Stroe din Târgoviște.

Arhitectura bisericii

Biserica mănăstirii este o construcție de dimensiuni reduse, cu o linie simplă și sobră. A fost realizată după un plan trilobat, cu abside poligonale și pridvor deschis. Deasupra naosului se înalță o turlă zveltă, iar deasupra pridvorului se află o a doua turlă, de dimensiuni mai mici, datând din vremea lui Constantin Brâncoveanu.

Fațadele sunt împărțite, cu ajutorul unui brâu din cărămidă aparentă, în două registre: cel inferior, în care se remarcă frumoase firide rotunjite, și cel superior, decorat cu ocnițe adâncite. Pereții și turlele sunt înfrumusețate cu ornamente din cărămidă aparentă.

Restaurări și dezvoltarea ansamblului

Între anii 1852 și 1856, biserica a fost renovată de domnitorul Barbu Știrbei. Cu acest prilej, chiliile vechi, ridicate în vremea lui Matei Basarab și ajunse în stare de ruină, au fost demolate, iar în locul lor au fost construite alte clădiri, după planurile unor arhitecți străini.

În anul 1934 au fost ridicate alte chilii, dintre care unele se păstrează și astăzi. Într-una dintre ele a fost amenajat un mic muzeu, în care au fost expuse odoarele mănăstirii. Între anii 1954 și 1958, întregul așezământ monahal a fost consolidat, fiind introduse instalații de apă și încălzire.

Mormintele din pronaos

În pronaosul bisericii actuale se află două morminte de mare importanță istorică. Primul este mormântul lui Matei Basarab, decedat la 9 aprilie 1654. Domnitorul a fost înmormântat inițial la Târgoviște, iar osemintele sale au fost aduse ulterior la Arnota, după răscoala seimenilor.

Cel de-al doilea mormânt este al lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab și fost oștean al lui Mihai Viteazul. Acesta a căzut în luptele din Transilvania, purtate alături de voievod, și a fost înmormântat în anul 1604 la Alba Iulia. Rămășițele sale pământești au fost aduse la Arnota în anul 1648.

Valoare culturală și spirituală

Prin pictura, arhitectura și sculptura sa, Mănăstirea Arnota poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice și de artă religioasă din România.

După anul 1999, Arnota a devenit mănăstire de maici, continuându-și astfel viața monahală și misiunea spirituală într-un cadru de o remarcabilă valoare istorică și artistică.